nu viscoli amintirile
să nu le risipim când
vântul dezleagă frânghia
cu degete hapsâne
lacrima ochiului abia atins
nu o adânci în frig
lasă-mi somnul hotar
între întuneric și pace
zăpezi ca valurile albe
mi-au împodobit cerul
acum tac
între ele doar cuvintele
mai șoptesc mai respiră
îl rog pe dumnezeu
dacă mai vine
să nască omăt sub
mâna ce-ți adoarme
mereu lângă inimă
să nu le risipim când
vântul dezleagă frânghia
cu degete hapsâne
lacrima ochiului abia atins
nu o adânci în frig
lasă-mi somnul hotar
între întuneric și pace
zăpezi ca valurile albe
mi-au împodobit cerul
acum tac
între ele doar cuvintele
mai șoptesc mai respiră
îl rog pe dumnezeu
dacă mai vine
să nască omăt sub
mâna ce-ți adoarme
mereu lângă inimă

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu