mondo cane

poate am plătit vieții un preț prea mare
cu fiecare lacrimă ce n-a apucat să se usuce
cu toate frământările și lupta crâncenă
pentru bucata amară de pâine și cămașa
ce am dezbrăcat-o prea ușor în fața omenirii
e o lume a celor puternici acolo să fii puternic
cei slăbi nu au loc să le săpam o groapă comună
ca un pântec străin în care n-au acces la scăldare
o dura mater corset purtată de la naștere
mondo cane ți se desfășoară-n priviri
îmi șoptea o voce pe când mă încălzeam
într-o carapace cu pereți subțiri a dirty world
câinii au fost dezlegați tot ce a fost scris se
împlinește apoi se întoarce în cerc deschis în nenumire
la ce bun să alerg când genunchii mi se tocesc
de pietre când împreunez palmele și rog un
cer plumburiu să mă cruțe să nu alunec în gol
povara e mult prea grea focul arde mocnit
un singur cuvânt îmi vine în minte nimeni
străpunge simțurile lupta cu sine nu e decât
o altă față a implacabilului destin un alt demon
îmi râde pe umărul stâng uneori mi-l confundă
cu o stâncă îmi alungă îngerii în strigăt răgușit
retragere din pământul neroditor o fiară
se zbate pentru a mai zgâria o dată cerul
vremea viermelui decupează din larvă
un ultim anotimp dezgropat de sub brațele iernii
mi-au intrat în tălpi spinii nu am călcâi ipohondru
nu există crucificare lăsată la întâmplare
cum nici zilele nu se sting în noapte ci
învie fără rugăciune poeme fără aripi
sigură-i doar moartea nașterea-i incertă
între ele podul se poate rupe oricând
nu privi în ochi adâncul sunt diamante false
atingerea îngheață sub mâini pironite
it's so dark în there but diamonds full of diamonds