Cu ochii în cătușe

Sărut cearceaful cerului.
Carnea norilor are gust de migdală
proaspăt prăjită.
Vântul,copil neastâmpărat,mă sprijină cu flăcări reci
Ca pe un bătrân senil.
Plutesc.
Între raze și absență
Brațele-atele neputincioase.
Scântei încă sângerează în pansamente cenușii
Dar dacă există ceva dincolo de iubire,spuneai
În dimineața regăsită.
Un părinte să dea o palmă indiferenței
Răspund în nonculori .
Tablourile fără umbre
Renasc în transparență.
Undeva,un înger ne strigă
De-a începutul existenței
De-a sfârșitul poverilor.
Renasc în prima chemare,
Fără vise,
Cu ochii vibrând a  nepăsări
Încătușați.