Testament pentru Maria

fie-ţi milă de această  mână  uscată
ce adulmecă universul pentru a-ţi scrie
 ultima oară poate
o poveste de viaţă
mă pierd în misterul unui zâmbet
instrument de măsură pentru fericire
adorm

literele
simt nevoia de libertate 
printre vibraţiile translucide
desluşesc foşnetul ecoului
umbra tremurândă a buzelor

încep să înţeleg jocul
culcuşul norilor se sprijină pe vocale
un fulger şopteşte consoane
ploaia plămădeşte cuvinte

maria sunt doar un copil
sorb frânturi de respiraţii
suspinele unor ziduri trec dincolo
pentru a reclădi liniştea
mă joc desculţ cu abecedarul
păcii
când scrijelesc pe nisip
poemul cu lacrimi