Tunel

prin suflet a trecut cortegiul funerar
paşii mărunţi îngână tristeţea
am uitat să cer răgaz pentru o ultimă
îmbrăţişare cu pământul

este adevărat că nisipul a fost odată
vârf de munte
până ce vântul a pictat
crucificarea pietrelor

îmi vor păstra trupul mi-au răspuns
cârlige nu vor mai avea de cine să se agaţe
a cui carne să o spintece
aerul cu gust rânced va fulgera plămânii

atunci bătăile inimii reflectau sărutul
dimineţilor cenuşii
singur am plecat spre lumină
şi piatra a căzut odată cu mine