de a vindeca sau a străpunge răni
sămânța neîncolțită zace pe orice limbă
înțelegi acum de ce fericirea întârzie
ca un melc prin frunzele putrede
până să ajungă floare
cerul singura oglindă
unde ochii te privesc te mângâie
inima înfrântă lasă corpul despodobit
întoarcere în
adâncuri
dar cu sufletul ce faci
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu