Vezi,luminile de sus sunt semne de veghe
Încă nu s-au copt precum gutuile
Ce le atârnai toamna
De umerii mei.
Nu mă lăsa legănat
În braţe străine.
Învaţă-mă din nou cele zece porunci.
Am încălcat-o pe cea de a doua
Pe când scuptam din cenuşă îngeri.
Singurătatea spintecă umbre.
Oglinzi mă reflectă neputincios,
În nonculori,
Cu buze descarnate,
Aşa cum sunt,
Aşa cum merit să fiu.
(fotografie - Owl Hazel- Broken Mirror )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu