recunosc că mult prea adânc m-a tranșat toporul
și de abia am reușit a silabisi din cântecul de
leagăn despre mâinile mamei acel tărâm minunat
cu nori alergând precum țâncii la poalele bunicii
cu scântei amețitoare sărutări ce-și lasă urmele pe frunte
prin aburii minții un război stă gata să erupă
în grabă mă îmbrac militărește și strig servesc patria
focul mă găsește în beznă acum mănânc pășesc dorm
în ritm de tanc de tun de mitralieră somnul
mi-e un labirint se năruie ziduri sunt paznic la cușcă
unde șerpii își sug reciproc veninul nu-i pot alina
nu-mi pot alina urmele gloanțelor din așteptarea încordată
stau cu mâinile întinse ca un cerșetor scufundat în
neputință visul îmi culege picături din piatră lichidă
va fi iarnă iar ne îngroapă sub ploi în morminte comune
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu