au mereu ape de băut își scriu poveștile în cărțile cerului alții
mai cu talent pictează pânza înaltului cu acuarele când îi
străpunge vreun fulger își cântă durerile auzite doar de creator
văd cum ploile cad peste muntele mamă primii pași ai toamnei
îi aduni ca și cum la piept ai strânge toți pruncii rătăciți ai lumii
de toate se găsesc aici afinele mă îmbată mă scaldă într-un
cald parfum al îngerilor numai un vârf de munte poate fi cu adevărat
fericit niciodată singur când roua-i mângâie tălpile și aripi
obosite i se așează pe frunte gata să primească sărutul soarelui
de la o vreme ai crede că aici s-a născut pacea dintr-o
îmbrățișare a vântului cu izvorul neastâmpărul primelor raze smulse
dintr-un curcubeu ce leagă timp de univers
comoara mea-i doar o inimă și atât văzduh ce mi se stinge în ochi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu