noaptea va cădea cum un vultur cu aripi tăiate
mi-e gândul la poetul fără de casă fericit însă
în casa poeziei sale când seara adoarme pe
un pat sărac m-au obosit clipele dorințele-mi sunt
reduse poate doar o scânteie de liniște mi-ar face bine acum
fericit nu caut brațe să mă strângă nici să-mi
șoptească în taină câte cruci port pe linia destinului
lumina-mi rămâne cel mai fidel înger dar acum îmi
tremură pleoapele mă adâncesc în oceane de întrebări
și nu mai aștept răspunsuri încă o zi pusă-n lanțul
acesta greu încă un fluture prins se zbate cineva
mă strigă pe un nume străin îl aud cum clocotește în mine
un val rămas în urmă poate e foc nu știu
nu-l pot atinge nu-l pot pipăi e umbra mă bântuie
de parcă m-aș fi născut cu gheață la tâmple
să scriu un poem cu răni ce suspină ori despre ceruri
vor fi doar pagini necitite așa că oprește birjare la cei
trei trandafiri în noaptea asta aici ne vom săpa mormântul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu