pe care vreodată am cunoscut
act la fel de absurd ca viață mea
scrijeleai cuvinte scăldate în mir pe scoarța unui timp
atât de fragil atât de inocent inocentă
mi te înfășurai într-o clepsidră nisipul ți se
așeza pe unghii când toate umbrele din lume
rămâneau nude fotografii ale unor trăiri
regăsite dintr-o existență anterioară
pe aici odată inimi pășeau contra vântului
o voce caldă încredințată iubirii
dincolo de sânge aud cum bate un clopot
și mă întreb de crucea-i mai însingurata ori eu
nu-mi pot aminti gustul lacrimilor din primul
plâns de copil și nici primele atingeri
carnea o barieră graniță peste întâiul cuvânt nerostit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu