i-au făcut slujbă cu sobor de preoți au închis sicriul și
atât ți-a fost n-a plâns-o nimeni dimpotrivă bolnavii
azi se urniră din paturi lepădați de perfuzii ori alte
doctorii le zâmbeau inimle-n anotimpuri mult așteptate
pumnul le-a fost declestat ca lava plecată după pradă
dacă-mi vii să mă naști cu ochi de vultur minunea s-o
pândesc mirajul unei căutări jurnalul copacului despletit
se destăinuie adevărul străfin până atunci ars precum cea
din urmă cenușă pe limba-mi împietrită să piară un
cuvânt cu toate ecourile știu viața sângerează cu sleitele-i puteri
ce vor ei acum când ceasul deșteptării se apropie când nu mai e
nimeni să-i adoarmă la loc veșnicia întreagă străpunge
carnea cu gust de victorie în suflet de strigoi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu