paharul gol s-a umplut cu nopți albe zile negre
ți-am învățat amintirile acum din când în când îți
culeg câte un vis despre ape tulburi și primul strigăt
minutele sunt clape de pian iar viața requiem
câte bătăi de inimă te țin legat de univers când
toți martorii au fugit obosiți la culcare
înfloresc morminte sufletele sunt calde trăiești sau te prefaci
oricum știu îmi iubești întunericul ca pe o apă
ți se revarsă din sublim în lucid și tot nu te cunosc îndeajuns
îmi ții pieptul legat cu funii să nu se destrame-n fire
de nisip moartea mai numără un suflet
pe neumblate e frig crește în mine o creangă de cireș amar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu