nu pot dormi îmi aleargă brațele în căutarea iubirii
după un dar neașteptat pentru care n-am făcut vreun efort să-l obțin
nu-mi pot inventa regrete am pășit prin necunoscut cu instinctul de revanșă
unesc minte trup cu inimă prin trei puncte necoliniare un plan de evadare
aștept cuminte să-mi vină rândul la viață nu am fost obișnuit nu știu să respir
decât asistat ca și cum aș fi trăit într-o comă profundă și azi e prima zi în care
re-învăț să privesc soarele seara târziu să număr stele în plapuma infinită
am o latentă nevoie de atingere astfel încât îmi trec degetele prin subtirii pereți
de ceată dintre două înghițituri primul sărut cu gustul violachiu
în mijlocul furtunii îndepărtarea din noi aduce schimbarea ochiul încă treaz
dacă atunci m-ai fi întrebat ce caut ți-aș fi răspuns că pașii tăi semnul viu
că mă cuprinzi înăuntru și-mi ierți fiecare nechemare rătăcire absență
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu