''Cine mai dorește poezii, cine mai dorește, sacul magic se golește''
Sunt stăpânit de o presimțire , înnourare ce apasă grăbită pe inimă
Sau poate-i doar dezamăgirea vârstei mature când
Rara putere de a iubi crește în intensitate precum o flacără
Fie bărbat ori femeie, oglindită-n ochii ce deja-i presimt starea
Un instinct sigur ca o clipă lucidă a luptei
Măcar de-am ști ce ascunde tainicul gând
Construit și înălțat după gustul și imaginația sufletului
Bucuriile vin și se duc , numai tristețea se zbate să învingă
Regina părăsită a tablei de șah
Poezia eliberează din prinzonieratul uniformitații
Când poți trece dincolo de voalul înnegrit
Nu fără gingășie sau sfială , dar cu capul sus
Să te scufunzi din nou în prăpastii sufletești
Ce dau senzația de gol , ca și cum te-ar ucide
O armată invizibilă cu mâinile goale

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu