Nu s-a schimbat mai nimic, oamenii imi numesc in continuare existenta povara
Cutuma aplicabila in lipsa vreunei legi de organizare a interiorului
Trec prin mine fara a tine cont de oprelisti si nu ma anunta cand sa le trag bariera
Pe apele mele plutesc in corabia cu panze rancezite , copie aproape perfecta
A unei fantome ce colinda intre ieri si azi , intre mine si cel ce odata
Iti pazea roiul de fluturi dintr-un catun cu case razlete, loc de odihna si liniste
Unde toamna-si varsa gutuile sub sanii necopti de fecioare
Gura de oxigen, intoarcere in placenta
Unde asculti muzica inimilor, simfonie sacra
Rostogolesti apoi tacerile prin palme, bulgare infinit
Ca si cum inca nu te-au atins spinii
Pesemne ca si memoria batranilor isi are filtrul ei
Arunca in vidul nemarginit balastul
N-ai facut altceva decat sa surpi un munte
Ganduri pietre, amintiri pietre, desprinderi din varf
Unde pareau de-a pururi inradacinate
Si greu se lasau ghicite, inecate prin ceruri
Brusc s-a produs dezagregarea, fum in absolut
Piscul a luat-o la vale, tunet zgomotos
Avalansa te-a gasit cu sufletul atarnat in carlige
Eruptie de intrebari si raspunsuri
Lungi monologuri in fereastra mea spre stele
Nu poti rezolva ecuatia trairii
Cand prin tine trec abateri necunoscute
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu