Pensula celui ce nu știe a picta
Trecerea ecoului din neant în iubire
Niciodată prăbușire, continuă înălțare
Temniță cu uși deschise
Încălzește inima și sângele
Pendulare între a părăsi- a cuprinde
Puzzle infinit, silabe rugăciune
Nimic străin nu mi-a străpuns pieptul
Chipurile pe care le evoc adeseori
Mi-au promis de pe-atunci
Libertatea nesupunerii
Și-avem nevoie de poeți
De cărțile cu plăsmuiri secrete
Ca de-un drum fără întoarcere
La sfârșitul verii
O flacără arde-n fiecare vers
Recompune materia
Palmele cu răni deschise au atins
Antinomia desăvârșirii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu