ne-a creat bătând din daltă regulat și monoton
pietrele curgeau în râuri,râuri ,până ce oceanele
căpătau formă de pretimpurie iluzie ,simfonie acvatică
în lumea asta am pășit ,am trecut, am plecat abesnt
ca și cum nu am putut lăsa în urmă decât o ploaie
rece și opacă din cenușă
îmi vorbeai pe atunci despre iubire, eu încercam să-ți ghicesc gândurile din ochi
au trecut peste noi primăveri cu flori de liliac ,nopți de culoarea
stânjenului
inima creștea munte sub cupolă de carne ,piele și oase
învățam anatomia atingerilor,degete spintecau strident muta neclintire
nu mai luptă între ele îndoielile ,fecioare rătăcite se întorc din drum
echilibrul unei respirații tren de legătură aici și dincolo, sânge și pământ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu