marche au supplice

scrie nimic nu te poate opri atâta timp cât inima încă bate
durerea zbor planat verifici până la ce înălțime au putere curenții
cauți cu deznădejde să găsești și altceva pe lângă ploaie și vânt
ochii închiși caută să înțeleagă ce-i dincolo de prăpastie
nu te miră obsesia pentru moarte de aici nu am luat nimic
nici măcar crucea am lăsat-o pe umerii altcuiva mai puternici
mai stabili și dezgoliți demni de toată atenția și stima
unui trecător

de-am putea plantă sămânța suflului pe oricare buze
și transforma vântul vijelios în crivăț o piatra în munte
adânc și departe în capăt de lume un spațiu
o clipă ai crezut că iubirea nu-i un balon dezumflat
că te mai poți plimba cu trăsura printre coroanele cu flori
viața devenea atunci cămașa rece și umedă lipită de trup
un vals trist cor de îngeri răgușiți cu aripile ninse împodobesc un cimitir

(fotografie danirolli-deviantart.com)