fiecare pas îți va fi răsplătit cu câte o înghițitură de apă lină
a trebuit să lupți pentru a putea înainta prin aerul densificat
cu biciul razelor clocotitoare cu vântul lance vârf tăios
odată noaptea și întunericul ți-au fost singurii stăpâni
până ce zilele toride și obositoare și-au arătat ochii
iar pleoapele plumburii s-au trezit din somnul cu miros de lucernă cosită
apropie-te călătorule zgomotele vorbelor-cuțit nu te mai pot ajunge
supranumele iubire l-ai recâștigat hai să-ți arăt pomii cu frunze argintii
din care te poți adăpa nu avem caleașcă oricum drumul până la râu
poate fi parcurs doar în picioarele goale într-o liniște neîntreruptă
cu sufletul golit colivie deschisă joc pentru a ne umple timpul
ca o zvâcnire de sânge tremur de pământ
aici vei sta în iarbă cu fața către soare cu tălpile arzânde zborul lin
de aripi larg întinse visezi veranda cu flori din curtea copilăriei
stropi de rouă în culorile vieții retrăiești aproape o poveste
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu