m-am plimbat între maluri și țărm cu bărci fără colac de salvare
câtă inconștiență ar spune unii să alergi prin vid la relanti
fericirea ei fericirea o înlăturam cu silnicie i-am întors atunci scurt spatele
gânduri și temeri ce greu se pot rosti mai degrabă aș retrăi înecul
n-am putut desluși decât un of și-un vuiet surd prin acel întuneric
știi ce înseamnă ca toate păsările să plece de pe ram fără să-și ia adio
fără să auzi cântecul ce te trezea dis de dimineață plapumă portativ
de azi sunt un oarecare agăț durerea de piloanele cerului vertij
prin mine las să treacă norii aceste revelații vârtejul plâns de păpușă timidă
deasupra mâini însângerate caută neputincioase rămășițele unei sinucideri
lumea din jur a început deja să se agite cu siguranță n-am să mai ajung acolo
e ultima dată când privesc covorul albastru stea izolată în puritatea nopții
ecuația existenței mele nerezolvată revin revin revin revin revin revin re.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu