Babylon A.D-obscena decadență a Gomorei

durerea și-a croit drum de lacrimi nesecate un spectacol grotesc
în sală se adună curioși de parcă se dă iar și iar pâine pe degeaba
forfotă multă aglomerație uite lumea bună cum se dă în vileag
cucoanele cu pălării sofisticate îmbibate în blănuri din Paris
se sting reflectoarele întuneric total un gong cortina
corpuri dansează bete un vals al întunericului strigăt de cocor
memoria aduce proaspăt pe tavă pierdere de alb înmormântare
speriată și umilită obrăznicia doamnelor în veșminte de cașmir
atinge cote uriașe pe muzică de viori crescendo
e un anotimp al decăderii în noi care nu ne lasă a vibra
nici măcar o dorință cât de intens vrăjit privești decăderea
ca pe-un destin ce nu-ți mai aparține
și-erai convins că te vei face mare ai să poți găuri cerul apoi respira neant
niciodată la fel palmele ar cresta până și aerul pentru o picătură de sânge
sfârșit cortina se pleacă pe vârfuri într-o liniște deplină ca după o crucificare