Cei ce-și doresc a mă cunoaște să urce în trenul pierdut,cu așteptare de ani
Să devină preț de câteva secunde spini
Îmi amintesc precis, deșertăciunea sălășuia-n mine ,dincolo de conștiință
Nu știu dacă sau cui îi voi aparține în întregime
Ca o singură voință,o singură nădejde,un singur front
O mână întreruptă în mijlocul verbului a trăi
Toate-mi sunt indiferente
Poate doar iubirea acum ca altădată
Va săvârși un miracol
Ce dulce balsam aduc cuvintele
Venin în care mă scald ,mă scufund, renasc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu