să nu semeni cu nimeni
altfel îți ocupi tot timpul
lucrând cu migală la propria nenorocire
acum aprinde țigara lasă-te purtat de trăiri
poți concepe o simfonie a schimbării
să nu ți se spună cândva că
tot ce se întâmplă în tine sunt deja
lucruri trăite arhicunoscute
defapt ce căutăm între singurătate și lumină
nimic altceva decât o cărare
eliberarea din camera strigătelor
unde sunetul fundamental e acoperit cu durere
jurămintele nu sunt acceptate
oricum voi uita tot tot voi uita
chiar și nopțile când veneai
să tăcem împreună
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu