pierdut pluteam în carnea mării

rebuie să privesc înapoi mi-am spus încătușat
altfel nu îmi pot strecura trecutul prin sita memoriei
nu îmi pot ține pașii drepți traiectorie necurmată
nimic mai simplu gândeam fericirea s-ar fi oferit pe tavă
ca un purcel cu măr în gură la vreun ospăț domnesc
arunci vorbe care sfâșie timpul o farsă mi-a schimbat destinul
lecție de adio parcă ți-am povestit odată despre asta și
parcă ți s-au înecat toate corabile
pluteam în derivă mal necunoscut mă țineam de perdele în zarea prăfuită
repet ți-am povestit despre asta pe când reușeam să-ți străpung nemurirea
fugeam degeaba nu aș mai fi reușit să prind colacul de salvare
am plecat atunci marea se linistise încă nu e târziu să mai străpung cerul
o unghie a sclipit inocentă a zgaritat piatra
rugăciunea era vie
pe raftul conștiintei o altă amintire se scălda în sucul
uitării