și răsuflarea i- ar fi prea rece să încălzească suflete
cuvintele ar părea penibile scufunari ale aerului pe roșeața buzelor
cu slaba credință n-ai ajuns până la înălțimi să poți atinge stele
n-ai să cucerești nume străine aici mă avertiza vocea de dincolo de ceață
de când am fost condamnat pentru uciderea zgomotelor din guri nepăsătoare
credința-i în mine biserică cu sfinți alungați
pe aceste cioburi am mai călcat cândva fără să trezesc diavoli
fără că focul să-mi sfâșie din carne
adormită atunci o aripă a zăbovit crestată
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu