uneori parcă nu mai e a ta nu-ți mai aparține nu mai trăiești decât povestea cu umbre
omogen te îneci într-o viață parcă trăită de altul refuzi una oferită de-a gata
nici iubirea nu salvează reproșuri sub ferestre poate că dormi somnul nemulțumirii
la trezire realizezi că toți oamenii pe care odată îi considerai gălăgioși
țipă din bucurie de viață conduc fără teamă fac accidente și scapă nevinovați
ca și cum ar fi dormit neîntorși toată nopatea apoi s-au trezit cu ochi limpezi
noi parcă am privit lumea cu mâinile în buzunar plimbându-ne pe aleea cu artiști
cu stomacul întors pe dos de frică de emoția trădării
(fotografie KmyB)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu