Sărutul luminii

Femeia ce-o iubesc îmi locuiește în sânge
Îmi știe nu numai drumul spre casă ,ci toate cărările inimii
Brațele ei sunt spice în bătaia vântului ,ochii icoane
Cu picioarele desculțe îmi pășește în templul iubirii.

Femeia ce-o iubesc îmi este înger ,are aripi ninse
Se topește de al meu dor ca un palat de gheață în razele soarelui
Ajunge la mine lacrimă pe altar de zei
Cu nectarul gurii ei îmi potolesc setea

Femeia ce-o iubesc e viață, e adevăr, trăire
Îmi colorează cerul pastelat
Mă culcă pe un mănunchi de flori
Am cunoscut cu ea sărutul luminii.