nimic despre cortina vișinie de catifea unde odată te-ai ascuns
mă îndoiesc de viață moarte tot ce scriu rămân cu sentimentul că am fost nedrept
printre atâția binevoitori ce mi-ar întinde un pumn de otravă
gândesc ciudat întuneric se scurge prin toți ochii din lume toți porii să respire demoni
nimeni nimic nu face pentru omenire ba dimpotiva scuipă morminte
întâi să răspunzi la întrebarea asta unde au fost ridicați munții apoi liber
să îl distrugi însă doar cu palmele goale poți și apoi să mă întrebi dacă am iubit pământul
indiferența poate construi doar ziduri ce se năruie nu orașe din porțelan
iubirea rămâne la stadiul de machetă buze reci ce odată au sărutat doar spinii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu