că vorbele lor nu au să mă doară ca o lovitură de bici
străine nu îmi doresc decât o strângere de mână nu un fulger
să nu plătesc cu viața o bătaie a inimii o răsuflare
amar jocul vieții dar adevărat clipe risipite-n țărână
te pot strânge la piept cum un înger cu aripile frânte
și-ar dori iar și iar să mai atingă cerul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu