vom uita tăcerile în buzunarul paltonului maroniu
nu mai suntem grăunțe de nisip fragil nu tresărim la o boare
tristețe te vei purta ca un artist unde ți-ai uitat pălăria
o veselie cu tot dinadinsul ca un fard gros pe obrazul plin de riduri
sunt călător într-o gară gând absurd să urc în tren să plec oricum chiar nepregătit
am obosit să-ți dau nume mă mulțumesc cu miracolul existenței tale în fiecare palmă
când în limbajul ostenit al întrebărilor enigmatice găsesc treceri vârf de albastru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu