oricât ați încerca a le coase vor arată înjositor
nu poți îmbrăca un suflet decât cu mândria de a fi puțin și singur
m-ai întrebat ai vrea să mergem undeva acasă
în orașul acela suntem atât de mici și mulți
din pereți îmi zâmbesc sicrie cu brațe schilodite
cadavre mi-au lăsat ieri un mesaj de bun venit li s-a terminat cafeaua
mă vor aștepta cu pământ proaspăt galben maroniu ca un film mut
privirea țintă pierdută spre iad sau spre rai nu contează
nu pot localiza durerea printre toți spinii ce mă ating
cum nu pot desluși amețeală asta dintre somn ori moarte
o ultimă victorie voi fi iar balansoar curcubeu între dealuri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu