în atmosfera electrizată îngerii se bat cu perne recompun partitura sângerie
cu fiecare pas până la moarte sufletul ascuns al norilor dezlipește un miracol
mă aștern în alb cum un păcat invizibil se lipește de frunte
copacii mirese albe ascultă cu stupoare o liturghie sentință
acum mergeți toate spre casele voastre
ninge,îmi îngheață așteptările sub gene de uitare
plăpânzi ochii scutură perle sufletul
clocotește înăbușit în iluzii
pe-aici era odată țara cireșelor a plăcintelor coapte în burțile de piatră și foc
aici adormeam cu palmele lipite de cer de acolo mi se trage cântecul
căutam un nume non-convențional pentru iubire insctinctual ai răspuns lacrimi
ascult rostogolirea dinastiilor de fulgi în mine iarna a venit devreme
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu