acum fiorii zâmbesc în plasma
sângelui natal
păreau să urce până la cer
toate luminile din toate nopțile nedormite
cum o corabie mângâie pletele mării
niciodată nu suntem singuri
poate doar în somn când aripi ascunse
veghează
tăceri
când pânza viselor e prea subțire
și poarta încă încuiată
imprevizibil
mâini descătușate
urmează în pași mici
calea undelor
dans schimbare decor
inimă beată de agonie
însetate buzele culeg silabe
te uită cum liniștea adoarme
pe placa de vinil
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu