așa poți retrăi fiecare spargere de fulg iarna de frunze toamna
orice rază de soare fugară printre anotimpuri
haide să plecăm spre o țară mereu caldă spuneai unde
toate păsările ne vor cânta călătorule fii binecuvântat
te-am invitat de atâtea ori acum bătrânețea mă ține pe loc
duerile-mi cresc ca plantele agățătoare din picioare până la umeri
în alba nebunie lapte dat în clocot nonculori nonforme
îți sărut lumina privirilor atât îmi mai poți oferi după căderi
închide bine geamul să nu mai intre aici veselia să-mi învelească picioarele
inevitabil vântul primăverii iar va scutură copacii
vei crede atunci că am dispărut pentru totdeauna
ascuns în troienile unei ierni de la capăt de lume
*multumesc Sergio Pachini pt.deosebita fotografie*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu