și le lapezi într-o grădină de mult ne însămânțată
aștepți apoi ca cineva să treacă podul peste apele niciodată limpezi
să pășească în șoaptă peste glie să murmure că aici a fost odată crucea
nu mă pot dezbrăca și de carne aș rămâne atât de mărginit în orizonturi
am fost prezent la toate spectacolele cerului labirint interzis
mâna mea dreaptă în mâna ta stângă pe banca unde plângeam cu genunchii la piept
am văzut lucrurile minunate ce ne-au chemat pe pământ
din adâncurile materiei
împodobiți cu toate acele însușiri care sigur ne apropiau de îngeri
de pe vremea aceea sărutul era joc obligatoriu cu reguli simple
nu aștept de la dumnezeu decât liniște
bucuria de a mă întinde gol pe pământ ca un bob de fasole
trăind un singur anotimp apoi să sfârșesc în sângele ce îți susură
din degetele picioarelor până în creștet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu