cât mă costă singurătatea doamne

la ce preț mai e azi naivitatea pictată cu sufletul nu pensula
scriitorii nu mint ei au citit odată toate liniile din palmă
apoi au așezat pe hârtie ceea ce citiseră ca să înțeleagă și alții
scriitorii sunt singuri vezi că nu le răspunde nimeni nu-i sărută
nici măcar nu-i îmbrățișează ori să-i ia de mână
să-i conducă prin visele albastre cu somn prelung
zdrobitoare victorie

cât mă costă singurătatea doamne
prin gânduri uneori plouă cu metale
ai iubit-o însă mai sfântă i-a fost libertatea
maxilarele se
încleștează greu și dureror în liniștea neagră
am crezut mereu că mă veți înțelege mă veți cruța
nu lumea nu poate fi cuprinsă într-un singur răspuns
o singură întrebare sau poem

te-ai gândit doamne cu ce preț voi trece dincolo
versul vine ca o sinteză între mistic și revoltat
prin viața ce pătrunde indirect filtrată o umbră
și iar mă privești copil trsit obiect de expoziție
cu ochii tăciuni nu stele căzătoare nu senin
pentru toate astea iar voi fi vinovat

așadar dau socoteală și pentru o respirație
mă învăluie lumina asta rece râncedă nimeni nu mă ridică
degeaba sunt în genunchi
iată că nimeni nu anunță sosirea mea
și te întreb doamne plătesc înălțarea
cu arginți brațe scihlodite sau lacrimi