pe-o scară trimisă de vreun alt demon
ce mă bântuie sfâșie încătușează
ca într-un azil părăsit
în care odată fericirea se plimba
pe lungile coridoare
nu pansa rănile tristeții mi-ai spus
toate cicatricile rămân vizibile
până la altă și altă exorcizare
apoi voci îmi șoptesc din întuneric
vei rămâne aici artistule
nu-mi place poziția ta de clasă
față de zidirea lumii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu