mă jignește viața cu vorbe tăioase ca și cum nu am fost vreodată altceva decât
un organ sexual feminin mustind a dorință și
i-aș fi ademenit pe toți să-mi simtă parfumul
ne-am înțeles vii la ora șapte mă iei cu tine stea de la apus
împreună cărăm prada carnea vie ce ne crește în spinări
fii insensibilă știi că am fost înzestrați cu unelte care pot distruge
suntem bombe
mai trebuie să ne mânjim încă o dată palmele cu sânge ca lumea
să ne creadă
iisus trebuie să moară din nou și din nou pentru a-l glorifica în icoane
toate aripile vor striga atunci cu glas infernal din cenușă
din nou setea sânii ți s-au uscat prin oceanele fără apă
ai văzut ce nu trebuie să vezi aflat lucruri ce nu era drept să le alfii
stinge-te lavă în blestemul vârfului de munte
aici între stânci gustul morții atinge apogeul
te așezi pe o piatră lângă mine și plângi

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu