atât am mai apucat să mă prind cu mâinile de umerii cerului
până când în bucătăria din înalturi s-a cernut făina
dumnezeu va coace pâine am spus cu glasul stins
pe când pisica leneșă de felul ei și neascultătoare torcea în fereastră
cu o lăbuță a pipăit geamul să se încredințeze
căutam în cuvintele împerecheate semnificații profetice
e semn de prăpăstuire ziceau cândva străbunii
îmi cântai din clavir ca într-un poem monoton de bacovia
nu te fascina tabloul de duzină cu păpuși afișând o candoare pierdută
fulgi spuneai muzeu de mărunțișuri mi-e dor de aer mirosind a mere

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu