Anoftalmie

Alergi spre tufişuri incolore

Câteodată le vopseşti în cărămiziu

Pentru a le confunda cu zidul

Ce creşte între noi

Acolo viaţa clocoteşte în fiecare frunză

Flori de chiciură pictează aripi de insecte

În zbor halucinant

Pot sa-ţi vorbesc la infinit

Despre acea călătorie în eternitate

Mă mint mereu

Că iubirea îţi inundă ochii

Sau fiori de beţie îţi vor străpunge porii

Cu ser cristalin

Te ascunzi ca un şarpe

Muşti pe fugă fărâme dintr-o zi

Cu prea mult soare

Apoi aştepţi asfinţitul

Unde vei muri şi azi

Şi mâine