Mamei i-au crescut aripi

Pe mama o cunosc din poveştile bunicilor
Din visele copilăriei, atât de rare
Sau şoapta unor zei
Cu puteri înfrânte
Ca forţa unei rugăciuni
În blestem de neputinţă

Astăzi mă rod gânduri reci
Pupila se agaţă în câte o clipă
Ultima fărâmă a inocenţei
Se destramă
Prin cadenţa mişcărilor necoliniare
Ale unui cutremur

Mamei i-au crescut aripi
Mă îmbrăţişează fugar
Mă sărută prin somn
Îmi spune că mă aşteaptă
La grădina cu îngeri

Sfârşitul e doar o sită
Prin care viaţa cerne
Lacrimi cu suflet
Ghemuit sub timp
Le ascult respiraţia
Aşteptând revederea