Somnul tău

 Miezul nopţii te găsea mereu
 Încercuit de acea tăcere a sângelui
 Când până şi inima bate mai încet
 Într-un piept ce respiră necontrolabil.
 
 Camera se umplea cu fluturi
 Pe buzele unei sticle de vin
 Au rămas frânturi de iluzii
 Ce leneşe părăseau încăperea.
 
 Ochiul întredeschis
 Filma cu încetinitorul
 Spaţiul vid dintre viaţă şi moarte
 Ticsit de cuvinte.
 
 O inexplicabilă dorinţă
 Te făcu să tresări
 Probabil cuprins în mrejele
 Acelei dimineţi abia îngânate.