Satul în care oamenii mor în fiecare zi

 Liniştea îşi aruncă mantaua

 Ca o aripă obosită

 O oră tainică

 În care toţi mor pentru o secundă

 Şi renasc fluturi .

 

 Nimic nu tulbură pacea

 Acelui somn cosmic

 În piept le pătrunde adânc,ca un vaccin

 Miros de lucernă proaspăt cosită

 

 Soarele îşi strecoară

 Fanfara de raze

 Prin norii plumburii

 Iar aerul cald

 Le pâlpâie prin nări

 

 Nu pot dormi

 Îmi rostogolesc gândurile

 Până ce le izbesc de-un zid vechi

 Al vreunui castel medieval

 Din basmele copilăriei

 

 Tu,prieten drag, visezi

 Dincolo de moarte  ,

 O viaţă surdă ,

 O rază de lumină orfană

 Prin cadenţa acelei respiraţii .

 

 Prin satul în care

 Oamenii mor în fiecare zi

 Măcar pentru o secundă ,

 Mă plimb pe şosele de smarald

 Trist, bolnav ,cu răni adânci

 Supurând a nădejde....