Deșertăciune

 Moartea și-a arătat colții

 Într-o după-amiază de primăvară

 Prima zi de reînviere

 A uitat să înflorească și ghioceii

 Atunci toți au fost mirați

 Cum de n-a supraviețuit

 Iubirii unui înger

 

 

 Cerul se chinuia din răsputeri

 Să nu verse lacrimi

 Jelea cu câte un nor pribeag

 Printre razele de soare

 Îți voi trimite aripi

 Șoptea zâmbind

 Un Dumnezeu mai mic

 Egal cu bucuria

 

 

 Fiecare om părea o piatră

 Și fiecare piatră un abis

 Tot mai adânc, tot mai aproape

 De ceva numit întuneric

 Deșertăciune, cum o numesc răzvrătiții

 Am sărutat în mare taină icoana

 Azi, un copil a învățat să plângă