Ce vă pasă de judecată oamenilor
Iubiți-i așa cum sunt
Ne spunea pe când eram de-o șchioapă
Părintele din sat
Parcă și acum îl zăresc
Rostind în taină
Cuvinte nedeslușite
Ca dintr-un grimoar
N-am învățat prea multe
Rețin doar că sufletului
Nu îi sunt necesare veșminte
Și că iubirea e de ajuns
Într-u salvarea omenirii
Spovedania- decuamarea amintirilor
Sub morminte
Cu cruci de ceară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu