Sunt un copac cu frunze veştejite
Un foc plăpând ce stă parcă să moară
În mine încă sângerează răni
Şi urmele adânci încep să doară
În mine mai trăiesc numai cuvinte
Cu aripi frânte mă înalt spre cer
La mine-n suflet s-au săpat morminte
E iarnă permanent şi este ger
Sunt o cărare ce spre nicăieri se-ndreapta
Cu păşi mărunţi parcă trezit din somn
Privesc în gol cu ochii plini de ceată
Şi încă am o inimă de OM
Un foc plăpând ce stă parcă să moară
În mine încă sângerează răni
Şi urmele adânci încep să doară
În mine mai trăiesc numai cuvinte
Cu aripi frânte mă înalt spre cer
La mine-n suflet s-au săpat morminte
E iarnă permanent şi este ger
Sunt o cărare ce spre nicăieri se-ndreapta
Cu păşi mărunţi parcă trezit din somn
Privesc în gol cu ochii plini de ceată
Şi încă am o inimă de OM

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu