Dansul universului

 

 Lumina alb-cețoasă

 Îmi străpungea fereastra

 Putea fi un semn divin

 Sau o banală secundă 

 De fericire

 Mi s-a spus că

 Nu o voi recunoaște

 Îmbrăcată așa

 

 

 Marea cea calmă

 Își scălda pescărușii

 În spume vii

 Vântul cald

 Cu ochi albaștri

 Purta în brațe

 Lacrimile

 A doi îndrăgostiți

 

 

 Atât de mic

 Pentru un cer

 Așa de mare

 Sunt din nou

 Copilul plăpând

 Ce învață primii pași

 Din dansul universului