Împãrțim fãrâme de tristețe

Merităm această singurătate

 Nu am cerut să trăim

 Din pântece neobosite

 Nu am strigat către lume

 Naște-mă!

 

 

 Dumnezeu în noaptea

 Cu insomnie reactivă

 A strâns în brațe toți norii

 A mustrat soarle rebel

 Pentru a face lumină

 

 

 Iubirea-cupolă

 Așezată peste creștete

 Un semn că tăcerea

 Se împarte la doi