Spinii mai rup adânc bucăţi
Din ceva cu aromă de carne
Iar seva lor mai pătrunde
În mii de celule, cu viteza luminii
Până la nucleu.
De mâine, soarele ar ocoli întreg cerul
S-ar ascunde după o perdea de vise
Ar apune trist, sclipind vag a victorie
Sau deodată s-ar transforma în cenuşă
Întunecând orizontul.
M-ai privi atunci în ceaţă
Prin oglinda acelui semi-întuneric
Ţi-ai lepăda mantaua de foc
Lângă vatra cu speranţe
Suspinând a neputinţă.
Mâine, dimineaţa cu parfum de iluzii
Ar fi o palidă umbră
Desprinsă dintr-o noapte cosmică
Braţe te vor mângâia
Desenând sfere....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu